Un weekend cu Happy end?

Sambata, 24.10.2009, ora 7 dimineata, am plecat impreuna cu Florian Mastacan a.k.a. Kobe in Cheile Bicazului cu planuri marete, de a catara "pana la moarte" sau sa mai amenajam ceva, in functie de vreme.

Ajunsi la fata locului, am constatat cu placere ca vremea era extraordinar de placuta pentru perioada asta asa ca ne-am apucat direct de catarat, si unde in alta parte daca nu la Raza Soarelui, unde eu vroiam sa incerc Happy end (un 8a de fata) si Kobe vroia sa incerce Prietenia (un proiect de 40m).

Parcati la cabana Raza Soarelui am trecut repede la impartirea echipamentului si am plecat spre perete cu 4 "Napoj" (prietenii stiu de ce sau ce), 4 oua fierte, 4 ciocolatele, 2 randuri de bucle, o coarda de 70m si mult entuziasm. Evident in 5 minute eram la perete si am trecut la incalzire pe clasicul Pas final (un 6b "aerisit"). Ma duc eu primul, il fac lejer :)), apoi se duce Kobe, recupereaza buclele, si ne mutam putin mai sus la Happy end unde urma sa prestez.

Dupa o urcare "buldar" de 2 minute prin spatele traseului Broad peak ajungem la baza proiectului meu si trec repede la echipare: espadrile 5.10, este; 14 bucle, este; coarda 70m legata de ham, este si entuziasm este din plin. Uite asa plec in al 2-lea 8a pe care il incerc anul asta si ce bine m-am duuuus.

Primele 4 sau 5 bucle sunt de incalzire, miscari usoare pe fata cazuta, genul meu cum ar veni, apoi te loveste in bostan cu o ridicare pe picior suuus...dupa care primul pas... 3 laterale, o rigleta sus si 5 picioare proaste. Imi ia cam 20 minute sa gasesc varianta castigatoare pentru mine (multumiri lui Kobe pentru suport) si dupa o semidinamica (pentru mine mai mult statica datorita staturii) la o laterala buna te ridici putin pe un prag scurs si daca stai bine cu psihicul poti sa te recuperezi fara maini. Urmeaza o succesiune de monodoigt si bidoigt mici, taioase cu picioare proaste care te duc la 2 intepate din care trebuie sa te duci tot semidinamic la o margine mare si de acolo esti cam scos... daca marginea e curata... si te mai tine carbasanu...

Per total un traseu frumos (pacat ca m-am taiat la un deget la prima intrare) cu pasi tehnici, ce sa mai, genul meu :))

Abia astept urmatorul weekend calduros sa ma duc sa-l fac...sau poate ramane pe anul viitor... totul depinde de vreme.